Belgrad în imagini

Belgrad e un oraş interesant, un oraş al contrastelor, un oraş vibrant, un oraş al muzicii şi al festivalurilor, un oraş al vieţii de noapte. Belgradul e un amestec divers al influenţelor orientale şi al rafinamentului european, presărate apoi cu ceva iz comunist-rusesc. Belgradul e numai potrivit de-un city break, aşadar vă invit şi pe voi să descoperiţi Belgradul în câteva imagini.

Belgrad în imagini

Templul Sfântul Sava este una din icoanele Belgradului, fără doar şi poate. Este una dintre cele mai mari biserici ale lumii, este învelită în marmură albă şi străluceşte în lumina solară. Interiorul este încă în schele şi se doreşte în cursul următorilor ani să fie îmbrăcat în mozaic. Se lucrează exclusiv pe bază de donaţii, ceea ce întârzie mult lucrarea finală. Templul este dedicat Sfântului Sava, fondatorul bisericii ortodoxe sârbe. Dimensiunile neobişnuit de mari sunt surprinzătoare, aproape 3500mp, o slujbă putând primi aproximativ 10 mii enoriaşi.

Bulevard Oslobodenija

Dimineaţa devreme, oraşul alb pare mai degrabă în multe nuanţe de gri. Templul Sfântului Sava se află cumva situat pe harta Belgradului singular, dificil de adăugat la o listă de alte obiective de văzut în Belgrad. Te abaţi de la bulevardul principal, puţin spre stânga şi minune, undeva în depărtare răsare cupola aurie a catedralei. Un troleu obosit abia-şi mişcă roţile a lene pe bulevardul larg şi nepopulat încă la 7am. De-o parte şi celalaltă, copacii neînverziţi încă la început de martie. Un fel de Champs Elysee sârbesc ni s-a arătat în drum spre Templul Sfântului Sava.

Trg Slavija

Mergând alene pe bulevardul Oslobenija, am dat de-un rond mare, pesemne capăt de tramvaie şi troleibuze. Am stat puţin timp cât să privesc traficul, oamenii şi mai ales clădirile. Un gri absolut, îndulcit puţin de lumina solară matinală. Un comunism vechi, trezit la viaţă şi cu aspiraţie de capitalism. Panouri publicitare încă nederanjante, un McCafe şic, îngrozitor de multe fire de tensiune (nicicum n-ai putea face o fotografie artistică pe-aici), ceva macarale galbene pe şantier de decor şi pentru culoare. Mă uit de jur împrejur şi mă gândesc că frumuseţea e în ochii privitorului.

Casa Marii Adunări Naţionale

Amintirile mele legate de marile adunări naţionale sunt aproape inexistente. Am văzut retrospectiv pe la televizor astfel de adunări, astfel de şedinţe şi cu toate acestea ceva lipseşte din ceea ce se dă pe sticlă. Lipseşte energia grupului ce se aduna acolo, c-au vrut sau că n-au vrut. Cum arată însă clădirea marii adunări naţionale a Serbiei? Cum se vede. O clădire nenecesar de mare. Însă uimitor nu chiar urâtă, nu chiar pătrăţoasă. De n-aş fi ştiut la ce serveşte, aproape mi-ar fi plăcut. N-am putut însă să desprind în minte clădirea de utilitatea ei.

RRA

Exemplu clasic de urâţenie absolută, clădirea RRA (Regional Reporters Association) adică întreaga media arată cam aşa. Mare, gri şi plină de panouri publicitare vizibile de la distanţe mari şi foarte mari. Imaginea e din mijlocul pieţei Nikola Pasic, celebrul politician al Yugoslaviei şi mai apoi al Serbiei. Se desprind de aici două bulevarde principale – Decanska şi Terazije, primul te poartă către Skadarlija, al doilea către Knez Mihailovca. Ambele însă te apropie încet încet de inima oraşului alb şi aproape se unesc în faţa Prinţului Mihailo Obrenovic.

Knez Mihailovca

Knez Mihailovca e strada principală a Belgradului. Transformat într-o zonă pietonală largă, e plin de anticariate, librării, magazine care de care mai trendy, cafenele îmbietoare, cofetării. E mereu aglomerată, mereu plină, mereu activă. Întâlneşti aici tot miezul oraşului alb. Se regăsesc aici clădiri faimoase cum ar fi academia de ştiinţe şi arte sau hotelul Russia, precum şi cafenele cu nume rezonante precum ţarul Rusiei sau regina Greciei. N-am înţeles totuşi de ce această străduţă pietonală, cochetă nimic de zis, e protejată de lege.

Skadarlija

Belgradul nu e întreg fără o plimbare la pas prin cartierul boem, numit Skadarlija. Nici Parisul nu poate fi imaginat fără Montmartre, nu-i aşa? Cu un trecut controversat, pe deplin artistic şi trubadur, în prezent Skadarlija e atracţia principală a Belgradului, chiar mai mediatizată decât cetatea. Aici se regăsesc unele din cele mai fine restaurante şi localuri sârbeşti, cu mâncare tradiţională şi muzică ţigănească live. Trei pălării e restaurantul recomandat şi încercat. Legenda spune că s-a înfiinţat pe locul unui pălărier de la care a păstrat doar numele.

Kalemegdan

Inima declarată a oraşului este fortăreaţa Kalemegdan. Duminică dimineaţă, e plin de sârbi ieşiţi la promenadă unde altundeva decât în zona verde cea mai mare a oraşului. Aici, timpul are încă alte dimensiuni, se regăsesc bătrânii adunaţi la un şah, înconjuraţi de-o aură de concentrare şi de-o linişte absolută. Se-aude deodată un icnet: Mat! Alţii, mai nostalgici, vând suveniruri cu şi despre fosta Yugoslavie, fie că-s timbre, cărţi poştale sau insigne milităreşti. Alţii pur şi simplu, stau pe-o bancă retraşi şi hrănesc câţiva porumbei.

Noul Belgrad

Cum de multe ori se întâmplă aşa, nou nu înseamnă neapărat mai bun. Noul Belgrad e după cum se vede, dincolo de apă un oraş profund pătrăţos, cu blocuri imense şi bulevarde largi. Linii drepte, trasate cu rigla, eficientizare, optimizare şi cutii de chibrituri sunt cuvintele care îmi vin rapid în minte când văd în zare ce văd. Am întrebat dacă ne-am putea plimba pe acolo şi absolut toţi sunt extrem de miraţi: de ce-aţi vrea să vă plimbaţi pe acolo? Nu veţi găsi nimic. Chiar nimic nimic? Nimic ni se răspunde şi-a doua oară. Am luat-o de bună, dar sincer, voi ajunge iar pe-acolo. Trebuie să fie ceva …

Dunărea Albastră

În martie, Dunărea e încă mohorătă. Nici soarele nu are chef să îndulcească acest peisaj, nici Dunărea nu-i albastră şi nici pomii nu-s încă înmuguriţi. Cu toate astea, deschiderea pe care ţi-o oferă citadela Kalemegdan nu e deloc de neglijat. E tare plăcut să te plimbi din poartă-n poartă, pe, printre şi pe sub ziduri şi să priveşti în zare. Să porneşti mai apoi spre alte descoperiri, cum ar fi muzeul militar sau biserica rozelor, turnul cu ceas sau parcul Kalemedanski. Deloc de neglijat acest locuşor plin de istorie şi parfum.

Street Crowd

Un lucru plăcut în Belgrad e aglomeraţia. Nu vă imaginaţi aşa o aglomeraţie insuportabilă, care nu-ţi lasă loc pentru spaţiu intim. Nu e deloc aşa, e o aglomeraţie plăcut, în care se desprinde fiecare sârb cu-al lui drum, dar şi un drum comun al unei naţii. Energia ce se emană e datorată coeziunii unui grup social bine închegat sau cel puţin aşa a fost impresia mea. N-am văzut încruntare, apăsare şi nici grabă. Sigur că probleme sunt multe, ca peste tot. Şi cu toate astea, nimic nu îi împiedică pe sârbi să zâmbească şi să meargă mai departe.

Semnul întrebării

Vedeta locurilor e o cafenea celebră, pe numele ei real: Semnul întrebării. Ar fi vrut să poarte numele bisericii de peste drum, dar s-a isterizat clericul şi i-a fost interzis. Aşa că în lipsa unei alternative de brand a rămas semnul întrebării până când o idee minunată ar fi apărut. Ideea a întârziat şi astăzi cafeneaua face parte din atracţiile neobişnuite ale oraşului. Mai fac şi mişto şi spun că vei rămâne pe gânduri, cu multe semne de întrebare odată ce bei cafeaua aici. Aşa o fi? Să-mi spuneţi voi!