Vacanţă la Kiev

Plăcerea de a călători ne invită astăzi să descoperim Kiev-ul.

Kiev-ul este una din destinaţiile de weekend ce pare puţin inabordabilă. Cu atât mai mult trezeşte interesul, prin încăpăţânarea oraşului de a fi diferit şi greu de cucerit. La doar 500km de Iaşi, mi s-a părut imposibil să nu pot ajunge într-un weekend. Zis şi făcut, strigat după prieteni şi format echipa de şase oameni.

Cum am ajuns acolo

Am constatat că trenul spre Kiev durează o eternitate, adică 22 ore. Mult prea mult, chiar cu tot cu vamă şi schimbat ecartamentul. Am încercat să închiriez o maşină, răspuns negativ, nici o companie nu oferă asigurare pentru trecerea graniţei spre Ucraina. Am gândit o fracţiune de secundă că aş putea merge cu maşina personală, însă auzeam tot felul de istorii dubioase, aşa că am renunţat, mi-am spus că nu risc. Am mai vorbit cu unul sau altul, să caut informaţii, n-am găsit ce mi-am dorit.

Într-un final, am făcut drumul cu autobuzul de noapte ce pleacă din Chişnău. M-am aşteptat să fie o rapandulă, însă nu, e un double decker cu un şofer moldovean şi unul ucrainean. M-am relaxat brusc, am spus că dacă sunt probleme mari în graniţa cu Transnistria, barem cineva ne poate traduce. N-au fost probleme, deşi am avut de completat nişte formulare de intrare şi ieşire în Transnistria şi Ucraina. Acum, la vamă se zice că e bine să ai buzunarele pregătite cu nişte hârtii de 5usd. Cât mai multe buzunare, desigur! Noi n-am avut nevoie, însă legende circulă.

Unde ne-am cazat

Hostel luat de pe hostelworld, după review-urile pozitive: Kiev-Art Hostel. Am povestit cu cei de la hostel şi le-am explicat că venim şi vrem să vedem una şi alta şi i-am întrebat dacă n-am putea lua un tur cu ghid, nu de alta, dar e mai fain să te plimbi cu un localnic. Aparent nu-s mulţi localnici care ştiu engleză şi eram şi eu mai speriată puţin că nu mă descurc doar cu harta. Au propus două variante de tur, am fost de acord, le-am plătit la faţa locului. A ieşit cam 10e de persoană pentru 4ore. Aşadar am avut bafta unor tururi explicative frumoase, altfel ar fi fost puţin mai dificilă acomodarea cu alfabetul chirilic.

Ce am vizitat

Kiev-ul e un oraş comunist bisericesc, adică un paradox.

Pechersk Lavra, sau mănăstirea peşterilor cum i se mai spune, e monument Unesco şi e unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj ale Ucrainei. A fost denumită una din cele şapte minuni ale Ucrainei, alături de catedrala Sfânta Sofia. Ansamblul e format din turnul cu clopot, catedrala adormirii Maicii Domnului, biserica tuturor Sfinţilor, biserica înălţării Sfintei Cruci, biserica Naşterii Maicii Domnului şi una mai interesantă biserica primăverii dătătoare de viaţa. Pe lângă acestea există şi academia de teologie precum şi peşterile subterane. Atracţia principală sunt desigur coridoarele acestea înguste, neluminate şi umede. Aici se poate intra doar decent îmbrăcat, dacă eşti femeie e obligatoriu să ai capul acoperit de-un batic. Amuzant e ca am văzut nenumărate doamne îmbrăcate cu cioprapi de plasă şi fustiţe scurte scurte, însă cu batic pe cap. Nu există electricitate şi e strâmt, aşadar se poate intra doar cu o lumânare aprinsă şi doar în şir indian. Ici şi colo se vede câte o mână sau picior de sfânt mumificat. Arată neobişnuit şi nefiind religioasă, nici nu m-a prins atmosfera foarte mult. Se spune însă că aceste coridoare subterane sunt lungi de kilometri întregi şi doar o infimă parte e oferită publicului larg. În secolele trecute se spunea că poţi ajunge, urmând labirintul, până la Moscova.

Sfânta Sofia, a cărui nume derivă din Agia Sofia a Constantinopolului înseamnă Sfânta Înţelepciune. Anul ce-a trecut a sărbătorit venerabila vârstă de o mie de ani. Cu un trecut zbuciumat, a reuşit să reziste până în zilele noastre şi să ne încânte cu frumuseţea ei. Interiorul e mozaic, artă bizantină. Ansamblul e format din turnul clopotniţă, cantina, liceul, frăţia, poarta Zaborovsky, memorialul Stella al bibliotecii. E cea mai veche biserică a Kiev-ului! Urcaţi în turn, imaginile sunt splendide.

Nici bine nu treci strada, şi dai peste Mănăstirea Sfântului Mihai. Sfânta Sofia e albă-verde, pe când Sfântul Mihai e albastru-auriu. A fost distrusă în timpul erei sovietice şi reconstruită apoi în forma care se regăseşte azi. Tezaurul istoric e acum împrăştiat în muzee din Moscova, Sankt Petersburg.

Dincolo de aceste biserici frumoase şi de altele mai anonime, pe care le găsiţi la tot pasul şi în mod sigur la orice colţ de stradă, sunt blocuri comuniste şi gri. Un peisaj sinistru dincolo de Nipru, căci până în zare nu se vede nimic strălucitor precum turlele de ceapă aurită, ci dimpotrivă totul e mohorât.

Obicetive turistice mai puţin cunoscute

Muzeul Cernobîlului e o experienţă în sine. Nu-i de ratat aşa ceva, un simbol extrem al comunismului, iar pentru cei născuţi înainte de 86 poate se lasă chiar cu amintiri ale vremurilor. E o expoziţie bine documentată a dezastrului, imagini de atunci, imagini din presa internaţională, toate la un loc adunate pentru a reconstrui istoria acelor zile. Imediat cum intri, urci scările deasupra cărora se află numele oraşelor care astăzi nu mai sunt.

Celebru rămâne Pripiat-ul, oraş abandonat complet. E incredibilă expoziţia de fotografie a unui artist ucrainean, care a surprins scene de-o tăcere cutremurătoare, cum ar fi farfuria cu mâncare lăsată pe masă, o păpuşă a unui copil uitată pe podea, un copac ce creşte printre ferestre. Merită câteva ore bune, căci oamenii îşi amintesc exact unde erau şi ce făceau atunci când au auzit vestea, care, cine şi ce-a ştiut, câţi au rămas cu sechele de sănătate în urma iradierilor.

Ceva haios – opriţi-vă un moment la casa himerelor!

Ce mănânci şi ce bei

Mâncarea poate fi ieftină sau poate fi scumpă. Depinde de localul pe care îl alegeţi, în mod sigur dacă mergeţi într-un loc unde există meniu în engleză, preţurile vor fi în euro şi vor fi occidentale! Însă sunt locuri unde mănâncă ucrainenii, pe principiul împinge tava, care sunt extrem de ieftine. Găsiţi pe lângă borşul de sfeclă şi colţunaşi sau cnele la desert!

Ucrainenii beau cam ca ruşii. Femeile cot la cot cu bărbaţii, vodka în neştire alături de castraveţi muraţi. Nefiind amatori, am spus pas la astfel de atracţii de multe grade.

Inedit

Un lucru inedit şi interesant în acelaşi e o plimbare până la oribila statuie de titan Rodina Mat. Esplanada e dotată cu difuzoare în care se aud, deloc în surdine cântece patriotice. Statuia în sine nu e deloc fascinantă, poate doar surpinzătoare prin urâţenie, însă alături se găseşte un muzeu al războiului unde puteţi face cunoştinţă cu un MIG :).

Kiev-ul e un oraş al contrastelor. Ucraina e locul unde 10% din oameni deţin 90% din avuţiile ţării. Un dezacord profund, vizibil atunci când păşeşti pe stradă. Alături de Bentley, vezi un om ce n-are viitor şi ce mânca. Kiev-ul e un fel de călătorie în timp, pe care îl recomand din tot sufletul.