Serbia, general knowledge

City break in Serbia

City break în Serbia

Serbia e, după cum bine ştiţi, o destinaţie numai bună de-un weekend break. În mod deosebit pentru românii pentru care graniţa-i aproape, dar nu numai.

Ce motivaţie ai putea avea să vizitezi Serbia când sunt atâtea destinaţii ultra-cunoscute? Simplu, pentru că merită! E o destinaţie ofertantă, are de toate câte puţin. Are art nouveau în Subotica, are klisura Dunării, are viaţă frenetică de noapte în Oraşul Alb, are mănăstirile din Fruska Gora, are satele etnice ale lui Kusturica, are munţi semeţi cu staţiuni de ski încă necunoscute îndeajuns, are cărări şerpuinde ale vinului, are o bucăţică de Banat. Are şi merită! Poate şi vrea! Vă invit şi pe voi să vă convingeţi de ce spun aici, în mod sigur nu vă vor fi înşelate aşteptările. Sunt sigură de altfel că are şi multe altele incognito, de care eu habar n-am.

Cum ajungi în Serbia? Cu maşina personală ar fi cel mai confortabil şi mai simplu. Cartea verde trebuie verificată, să aibă şi SRB bifată. Nu cunosc detalii ale transportului în comun de dincolo, însă toate rutele par să dureze mai mult decât e cazul. Atenţie că e totuşi un tren amărăştean cu plecare din Bucureşti şi sosire în Belgrad. Un număr de ore face acest tren, însă nu e neapărat rău să adormi în vreme ce eşti în Bucureşti şi să te trezeşti cu o cafea în Belgrad. De ce nu? Preţul nu e exagerat deloc şi de un weekend break e pur şi simplu ideal.

Serbia e o destinaţie destul de bine pusă la punct în ceea ce priveşte cazările. Sunt o sumedenie de hosteluri ce se bat între ele pentru reputaţie şi servicii, aşadar competiţia e acerbă pe piaţa locală. Sigur atenţie, dacă mergeţi cu maşina să fie specificată parcare privată şi nu pe stradă. Asta aşa pentru liniştea somnului şi în cazul în care vă pasă de maşină. Se mai aud tot felul de bârfe despre furăciuni, aşa că e poate mai înţelept să prevedeţi astfel de incidente. Personal, nu consider amuzant să mă descurc în Serbia cu cei ce reprezintă legea în cazul că. Ştii vorba ceea: paza bună trece primejdia rea! În Novi Sad, recomand cu toată încrederea Hostel Podbara, atât pentru confort şi condiţii, cât şi pentru hărţile şi explicaţiile pe care le primiţi aici for free.

Cum e cu viza? Noi, românii nu avem nevoie de viză. Nici măcar de paşaport, e suficientă o carte de identitate. Controlul la vamă nu e nici pe departe de speriat, atât timp cât scopul e cu adevărat turistic. Nu ştiu să vă dau detalii cum ar suna o declaraţie vamală de import-export, însă ce pot să vă asigur e că se vorbeşte politicos şi se trece fără probleme deosebite dincolo. Nouăzeci de zile e suficient şi ultra-suficient.

Zona de nord, Vojevodina, e o zonă autonomă, jumi juma între sârbi şi unguri. E zona ce produce cel mai mult, e zona cea mai dezvoltată şi mai occidentală a ţării. Se cunoaşte imediat cum cobori din nord spre sud, se simte o degradare progresivă odată cu viteza. Câmpia Panoniei însă oferă mult: art nouveau în Subotica, Dunărea din Novi Sad, arta naivă din Kovacica, fortăreaţa Petrovaradin, mănăstirile din Fruska Gora, o cupă de Bermet din Sremski Karlovci, o gură de miere direct din fagure de la muzeul albinelor, o friptură de gâscan, un desert tradiţional cu mac. Atâtea şi atâtea atracţii de nici nu ştii unde să te opreşti mai mult timp.

Mâncarea sârbească tradiţională e formată din grătar. Însă nu orice fel de carne arsă, ci una suculentă şi gustoasă. Asezonat cu salată de crudităţi, de ardei copţi (baked paprika :D), de murături chiar! N-a ajuns încă food incorporation pe la sârbi, aşa că roşia are gust a roşie, cartofii au gust a cartofi şi carnea are gust a carne. Se mănâncă bine şi mult, nu v-aş recomanda să comandaţi mai mult de un fel de mâncare, căci se aduce oricum o porţie imensă pur şi simplu.

Băutura lor naţională e răchia! Rachiul, că doar avem şi noi acest cuvânt ce desemnează multe grade de alcool. Însă pe lângă răchie cu gust de fructe, se bea în cantităţi relativ industriale bere sârbească: Jellen blondă sau brună.

Inedit ce-am făcut în Serbia a fost să păşesc într-o librărie. E un sentiment straniu să te înconjuri de cărţi scrise într-o limbă pe care n-o cunosţi deloc. Le-am privit îndelung, am cercetat cam ce se citeşte şi cumva parcă mi-am şi făcut o idee despre oamenii locurilor. Aici păşesc des printre cărţi, aşa încât am recunoscut măcar coperţile de best seller ale unora. Am învăţat doar hvala, căci mi se pare de bun simţ să îi spui unui om cu care te înţelegi prin semne măcar mulţumesc. N-am putut să mă desprind de ele până n-am aruncat o englezismă în buzunar. Nu de alta, dar să ştiu ce mai e de văzut data viitoare în Serbia.

Unul din brandurile lor turistice spune cam aşa: vizitaţi Serbia până nu se schimbă. Sincer, vă recomand exact acelaşi lucru! Vizitaţi acum cât încă e Serbia nesupusă capitalismului sălbatic.

Adauga un comentariu