Semana Santa


Început de procesiune

Început de procesiune

Ne aflăm acum în această săptămână sfântă, cea care precede sărbătorile pascale catolice. Aidoma săptămânii mari ortodoxe, săptămâna sfântă catolică este, religios vorbind, un moment de mare importanţă, când toţi creştinii sunt invitaţi să postească, să mediteze, să ierte, să iubească, să se împace cu sine şi cu destinul, să caute pacea şi lumina şi deloc în ultimul rând, să se împărtăşească.

Însă săptămâna sfântă mai e ceva, e un adevărat festival al procesiunilor. Ştiţi ce e o procesiune?

Procesiunea în sine e un rit, o slujbă, un drum. Oamenii se costumează cu robe lungi, cu măşti şi coifuri. Arta, dramatismul şi teatrul festivităţii a transformat acest moment unic într-un festival internaţional, urmărit pretutindeni. Întreaga rută este marcată în avans de primărie, procesiunea putând fi urmărită de cei mai credincioşi în picioarele desculţe sau în genunchi. Drumul nazarenilor e însoţit de-o muzică solemnă, gravă, în acorduri mortuare chiar. Lumânările au şi ele drumul lor, iar în final înconjură biserica de câteva ori. Costumaţia oamenilor obişnuiţi e una elegantă, doamnele purtând dantele negre şi rozarium, iar domnii scot costumul de la naftalină.  Orice alt outfit e nepotrivit, dar acceptabil pentru turişti.

Am nimerit în mijlocul unei procesiuni chiar în duminica floriilor, cea catolică. Am simţit că mă aflu în mijlocul unui rit păgân şi prea puţin creştin, cu incantaţii pe care nu le înţeleg, cu mascaţi care ar fi speriat orice copilaş. E o adevărată paradă a costumelor cu coif, ca un bal mascat al cărui limbaj e inaccesibil. Spiritualitatea momentului nu a ajuns şi până la mine, poate şi fiindcă nu am înţeles nimic din slujbă în sine. Mi s-a părut nepotrivit pentru cei mici să fie îndoctrinaţi atât de devreme, însă ei sunt cei care mâine vor fi mascaţii cu coifuri şi robe.

Niciunde procesiunile nu-s mai religioase decât în Spania. Au un magnetism aparte, dat de ritul simbolic al morţii şi reînvierii lui Isus. Sărbătoarea începe odată cu duminica floriilor şi intrarea lui Isus în Ierusalim, continuând mai apoi cu întreg drumul mântuirii către Golgota. Joia Mare poartă însemnătatea deosebită a ultimei cine alături de cei 12 apostoli. În Vinerea Mare, procesiunea aminteşte de patimile lui Isus suferite pe drumul crucii, creştinii ţinând post negru în amintirea acestor suferinţe înspre izbăvirea umanităţii.

O vizită în Spania e incompletă fără Las Fallas, La Tomatina, La Feria de Avril şi desigur, Semana Santa. Oraşele se întrec între ele, a cărui procesiune să fie mai frumoasă, mai mediatizată şi mai recunoscută.  Sunt notorii cele din Sevilla, poate şi pentru că în prelungirea procesiunilor, apare festivalul stradal al muzicii şi dansului flamenco, în luna lui aprilie.

Adauga un comentariu