Pe la ce obiective turistice inedite trecem în Dublin

Cladirea The General Post Office din Dublin

Cladirea The General Post Office din Dublin

După ce ne-am zbenguit ieri pe la cele mai importante obiective turistice din Dublin, astăzi vom continua zbenguiala, tot pe la obiective turistice, dar unele inedite. Aţi observat că nu am minţit atunci când v-am spus încă de la începutul city break-ului din Dublin că orăşelul irlandez vine cu o suită de atracţii arhitecturale uimitoare. Aţi observat cu atenţie ce muzee putem găsi aici, ce clădiri spectaculoase au fost construite şi ce nivel de educaţie este purtat prin aceste părţi. De altfel, şi ala cum vă spuneam eu de la bun început, portul irlandez asemuit cu cel britanic are ceva aparte nu vi se pare? Mă refer la felul în care construcţiile oraşelor de pe insulă se deşiră în străduţe, unghere de interesecţii şi edificii cu un farmec pesonal de neegalat. Nicăieri în alte părţi ale lumii nu am mai găsit clădiri cu iz britanic ca aici în Dublin, e drept cu excepţia Londrei. Totuşi, cu cât ne afundăm mai tare în city break-ul din Dublin cu atât ne vom distra mai tare, pewntru că ne aşteaptă zile mai prospere din punct de vedere turistic. Revenind la ce ne interesează pe noi astăzi, vom străbate în lung şi în lat, ca în fiecare zi de marţi al unui city break obiectivele inedite ale oraşului, adică cele de care nu toţi ştiu şi nu toţi apucă să ştie.
Pentru început, iar acesta este parcă unul dintre preferatele mele vom face un mic popas la:

  1. Magaziile Guinness (Guiness Storehouse)
  2. Depozitul care poartă numele celebrei beri este stabilită pe o suprafaţă de şapte etaje din jurul unui atrium de sticlă modelată în formă de o halba de Guinness. La parter sunt prezentate cele patru ingrediente ale berii şi felul în care acestea se contopesc pentru a rezulta în bere. Ingredientele: apă, orz, hamei şi drojdie sunt omogenizate foarte bine conform unei reţete care încă rămâne secretă. Fondatorul fabricii de bere Guinness este Arthur Guinness, „prezent” şi el la parterul clădirii. Alte etaje din clădire sunt dotate cu istoria de publicitate a Guinness şi expoziţii interactive pentru care includ consumul responsabil de alcool. La cel de-al şaptelea etaj se află Gravity bar-ul, unde vizitatorii pot servi o halba de Guinness gratuit şi se pot bucura de peisajele frumoase ale Dublinului panoromic. În 2006, la magaziile Guinness a mai fost deschisă o noua aripă care încorporează o instalaţie ce prezintă procesul de fabricare a berii.

    Clădirea în care se află depozitul a fost construită în anul 1902 ca o instalaţie de fermentare pentru St James Gate Brewery. Magazia a fost proiectată în stilul „Şcolii de la Chicago” de drhitectură si a fost prima clădire din oţel-încadrată cu mai multe etaje care a fost construită în Marea Britanie. Clădirea a fost folosită continuu drept centru de fermentare a instalaţiei până la închiderea sa în 1988, atunci când un nou centru ce servea drept fabrică de fermentare, a fost construită în apropiere de râul Liffey. În 1997, clădirea s-a transformat în Depozitul Guinness, înlocuind Store Hop Guinness ca centru al vizitatorilor. Reproiectarea clădirii a fost făcută de o firmă de design, în colaborare cu RKD la Dublin, iar Depozitul a fost deschis pentru public pe 2 decembrie 2000. În 2006, o noua aripa a fost dezvoltată la costul de 2.5 milioane de euro, care include o instalaţie prin care este explicat procesul de fabricare a berii moderne.

    O parte din Cimitirul Glasnevin al Dublinului

    O parte din Cimitirul Glasnevin al Dublinului

  3. Cimitirul Glasnevin (Prospect Cemetery)
  4. Acest monument este practic simbolul opresiunii catolicilor din Irlanda. Înainte de stabilirea acestui cimitir catolicii irlandezi nu au avut cimitire proprii în care să-şi îngroape morţii lor, şi ca legile represive penale ale secolului al XVIII să fie complete s-au pus restricţii grele asupra performanţei publice a serviciilor catolice. Aceasta a devenit o practică normală pentru catolici să realizeze o versiune limitată a serviciilor funerare proprii în cimitire protestante. Această situaţie a continuat până la un incident care a avut loc la o înmormântare în Sf. Kevin, în 1823. Aici au fost provocate proteste publice atunci când un gropar protestant a mustrat un preot catolic pentru că încercase să efectueze o versiune limitată a unei mese de înmormântare. Strigarea către un soi de răscoală a făcut-o Daniel O’Connell, un campion al drepturilor catolice, şi a lansat o campanie care să demonstreze că nu există de fapt o lege care interzică rugăciunile pentru un mort într-un cimitir catolic. O’Connell a luptat pentru deschiderea unui teren de inmormantare irlandez în care catolicii şi protestanţii şi-ar putea îngropa morţii. Cimitirul Glasnevin a fost hirotonit şi deschis pentru public pentru prima dată la 21 octombrie 1832.

  5. Oficiul Poştal irlandez (The General Post Office)
  6. The General Post Office este clădirea principală situată pe O’Connell Street, strada principală a oraşului Dublin şi este practic casa oficiului poştal al oraşului. A fost construit între 1815-1818 şi este una dintre ultimele mari clădiri georgiene care încă mai există în oraş. Principalele sale caracteristici includ cele şase mari coloane, surmontate de trei figuri care reprezintă: Mercur, Hibernia si Fidelitate. Din punct de vedere al bogăţiei istorice, clădirea Oficiului Poştal irlandez are cel mai mare merit privind mişcările revoluţionare din 1916. Aici Patrick Pearse a citit cu voce tare „Proclamarea Republicii Irlanda”, şi alături de James Connolly şi unii dintre voluntarii irlandezi au ocupat clădirea pentru o săptămână.

    Alte clădiri din oraş au fost luate, de asemenea, în semna de revoltă a liderilor executanţi. Procuratura Generală în sine a fost cea mai mare parte distrusă de bombardamentul de aici şi nu a fost reconstruită până în 1925, atunci când statul irlandez liber a fost stabilit. În prezent Procuratura Generală este deschisă zilnic ca un oficiu poştal, iar istoria sa este amintită cu picturi din interiorul clădirii care prezintă evenimentele din 1916. De asemenea, o placă comemorativă „Proclamarea Republicii Irlanda” este aşezată pe perete şi o statuie a legendarului Celtic Warrior, Cuchulainn se află la intrarea în edificu.

  7. Suliţa din Dublin (The Spire of Dublin)
  8. Suliţa din Dublin este în mod oficial intitulată Monumentul de Lumină fiind confecţionată din oţel şi inox. Are o înălţime de 121.2 metri şi a devenit încet dar sigur un monument care atrage din ce în ce mai mulţi turişti. Monumentul a fost comandat, ca parte a unui proiect stradal în 1999 pe O’Connell Street. Unii oameni au acuzat apariţia de restaurante fast-food şi deschiderea de afaceri de subsol în zonă, toate folosind magazine cu produse ieftine neatractive şi deranjante. Existenţa unui număr de sit-uri abandonate, precum şi distrugerea la 1966 a Pilonului lui Nelson, în urma unui bombardament, desfăşurat de membri IRA, strada a intrat într-un declin major.

    Sulita din Dublin, un obiectiv turistic foarte interesant

    Sulita din Dublin, un obiectiv turistic foarte interesant

    Monument Anna Livia a fost instalat în acest loc la 1988 iar în 2011 suliţa „Dublin Spire” a fost o soluţie mai bună pentru modernizarea zonei. Monumentul a fost proiectat de Ian Ritchie Architects, care a încercat să aducă un plus de eleganţă şi dinamicitate locului. Prima secţiune a fost instalat la 18 decembrie 2002.

    Cinci secţiuni de 20 de metri au fost adăugate la 21 ianuarie 2003. Structura este un con alungit cu diametrul de 3 metri la baza, care se îngustează la 15 centimetri în partea de sus. Suliţa este de fapt construită din opt tuburi goale din oţel inoxidabil şi dispune de un amortizor de masă. În timpul zilei se menţine aspectul său de oţel, dar la asfinţit monumentul pare să fuzioneze în cer. Baza monumentului este aprins de sus şi este iluminat pentru a oferi un o senzaţie de far în cerul de noapte al Dublinului.

  9. Podeţul Ha’penny (The Ha’penny Bridge)
  10. Podul Ha’penny este cunoscut şi ca Podul Liffey este un pod pietonal construit în 1816 peste râul Liffey din Dublin fiind fabricat din fontă. Înainte ca această structură să prindă formă pe râul cu pricină circulau şapte feriboturi, însă necesitatea unui pod peste artera aceast era vitală. William Walsh era cel care se ocupa de aceste feriboturi, dar treptat a înţeles că opţiunea unui pod era mai profitabilă. După construcţia podului acestuia i s-a acordat dreptul de a percepe o taxă de trecere de la oricine, sub forma unui „Ha’penny”, pe o perioadă de 100 de ani. Iniţial, taxa de taxare a fost bazată nu pe costul de construcţie, dar treptat acestea au fost crescute. O condiţie suplimentară la construcţia podului a fost ca în cazul în care cetăţenii din Dublin considerau construcţia ca fiind costisitoare, aceasta să fie demolată fără niciun cost pentru oraş. În cele din urmă taxa de trecere a fost abandonată în 1919.

    În 2001, numărul de pietoni care foloseau podul zi de zi a fost de 27.000 şi având în vedere aceste niveluri de trafic, un studiu structural a indicat că renovarea acestuia era necesară. Podul a fost închisă pentru reparaţii şi renovări în cursul anului 2001 şi a fost redeschis în luna decembrie a aceluiaşi an îmbrăcat în culoarea sa originală albă perlată. Deşi renovat podul a păstrat multe din componentele sale vechi dar unele caracteristici au fost eliminate.

  11. Grădinile Sf. Stephen (St Stephen’s Green)
  12. Vă spuneam eu că irlandezii au parcuri şi grădini faine. Poate nu m-aţi crezut, dar de pildă Grădinile Sf. Stephen sunt de fapt un mini-oraş parc sau un centru public din Dublin. Parcul este adiacent la una din străzile comerciane principale ale oraşului, în timp ce pe strazile din jur sunt amplasate birourile de la o serie de organisme publice şi internaţionale. Se întinde pe o suprafaţă de 89.000 de metri, fiind cel mai mare de parcur din Dublin.

    Parcul St Stephen's Green

    Parcul St Stephen's Green

    Parcul este dreptunghiular, înconjurat de străzile, care formau odată arterele principale de trafic, prin centrul oraşului Dublin. Aici s-au făcut intense schimbări de gestionare a traficului aplicate încă 2004, pentru a face loc parcului. Astfel, în această zonă s-a redus semnificativ volumul de trafic. Până în 1663 locul unde este parcul acum a fost un spaţiu mlăştinos pe marginea oraşului, folosit pentru păşunat. Dublin Corporation a văzut oportunitatea de a=şi creşte veniturile şi a decis să închidă acapareze acest teren pentru a vinde. Parcul a fost astfel închis cu un perete în 1664. Casele construite în zonă au fost înlocuite de clădiri mari în stilul Georgian şi de la sfârşitul secolului al XVIII-lea a fost un loc de staţiune pentru o mai bună parte a oraşului. Mare parte din peisajul actual cuprinde clădiri moderne, unele în stil georgian replicate, şi relativ puţin supravieţuieşte din secolele XVIII şi XIX.

    Stop joc pentru astăzi cu obiectivele inedite, şi ca de obicei mâine revenim cu partea delicioasă a vizitei noastre în Dublin. Cum vi s-au părut atracţiile inedite irlandeze? Care a fost obiectivul vostru preferat?

    Surse foto: infomatique/ Flickr.com, infomatique/ Flickr.com, Iker Merodio/ Flickr.com şi wikipedia.org.

    Resurse: lonelyplanet.com şi visitdublin.com

Adauga un comentariu

Dublin
esential Esential
de_ne_ratat Obiective de ne-ratat
inedit Obiective inedite
food_drinks Food & Drinks
special Shopping & Special
harta Harta turistica