Legendara Cracovie

Parcă ruptă din poveşti

Cracovia e frumoasă, de câte ori n-am auzit aşa ceva despre Cracovia?! Şi da, din mica mea experienţă, aş îndrăzni să spun că e unul din cele mai frumoase oraşe ale Europei, care întrece liniştită şi mândră alte capitale. Cracovia merită pe deplin un city break, e de fapt unul din oraşele care se pretează la câteva zile legate, căci merită pe deplin. Da, Cracovia e frumoasă şi sper să descoperiţi asta în rândurile ce urmează.

În Cracovia am ajuns cu maşina personală, străbătând Ungaria şi Slovacia, cu un mic stop în Caşovia. Sigur că e mult de condus, sunt un număr considerabil de ore şi de weekend e greu, însă pentru un weekend mai lung poate merită luată în considerare opţiunea, mai ales pentru cei care sunt mai în vestul ţării. Nu există, din câte ştiu eu, o alternativă low cost de zbor. Însă compania poloneză LOT a introdus unele oferte pur şi simplu irezistibile spre Polonia, aruncaţi un ochi, nu se ştie niciodată când se prinde. Cu trenul sunt prea multe ore de la noi din RO, însă din Budapesta sunt trenuri de noapte, care după cum ştim au dublă valoare – dormi şi ajungi dincolo fresh. Autocarele ar mai fi o variantă, fie Atlassib şi Eurolines, fie altele mai mici care pun curse săptămânale. Însă desigur, cu tot cu oboseala de rigoare şi disconfortul unui drum lung în maşină.

Cazarea am ales-o după aceleaşi criterii exigente: raport preţ – calitate – review – facilităţi (în cazul de faţă parcarea era importantă). Aşadar Lemon Hostel să fie! Nu am ce să le reproşez, maşina a stat peste noapte sub geam, aşa că nu i-am purtat de grija deloc, iar în weekend parcarea e gratis. Cafeaua a fost fierbinte dimineaţă, iar până în centru faci 5 minute pe jos. Wifi, curăţenie, linişte, chiar foarte plăcut.

Ce ai de vizitat în oraş?

Prima oprire în centru nu prea are unde să fie în altă parte decât la castelul Wawel. Cu excepţia cazului în care sunteţi destul de interesaţi de istoria poloniei şi iluştrii conducători, nu vă recomand o vizită de interior. Organizarea e proastă sau foarte proastă, în sensul că trebuie să intri la ora imprimată pe bilet, există un număr fix de locuri per oră, aglomeraţie mare. În concluzie, atracţie turistică supra-evaluată care mănâncă timp. Pur şi simplu am pierdut o dimineaţă întreagă, adică de fapt o jumătate de zi, m-am enervat şi nici nu îmi amintesc decât nişte tablouri ale unor oameni necunoscuţi mie şi cu nume imposibil de pronunţat. Eu nu vă recomand, deşi toate ghidurile o fac. Nu trebuie însă să mă ascultaţi pe mine, însă în mod sigur mie mi-ar fi plăcut să fi fost avertizată asupra acestui locuşor.

Recomand, la schimb să vă plimbaţi. Există chiar o rută regală, păşind pe poarta Florian şi până la castel. Castelul e o bijuterie de văzut în exterior. E splendid şi pasul pe malul Vistei, lenevind cu o carte în mână pe iarbă sau pur şi simplu bucurându-te de soare şi-o briză încântătoare. De treci podul, ai o surpriză, pentru doar câţiva euroi poţi urca cu balonul la vreo sută de metri, să vezi Cracovia de la altitudine. Splendidă idee! Panorama ce se deschide nu te satură, ci te cere să te plimbi pe linia orizontului aşa imaginar, cu degetul pe turlele cele mai înalte.

Religia catolică în viaţa poloneză pare să aibă o importanţă deosebită. Cu mic cu mare, se adună la biserică în ziua de duminică. Aşa am nimerit şi eu într-o duminică la biserica Mariei, aceea cu turnuri inegale. Bate zvonul şi-o legendă, cum că turnurile ar fi fost construite de doi fraţi şi-ar fi fost mare competiţie pe averea bătrânului tată care frate ridică turnul mai înalt. Una peste alta, interiorul bisericii e deosebit şi spun asta după ce am trecut multe alte interioare care n-au mai reuşit să-mi trezească interesul. Biserica se mândreşte cu vizita Papei al II-lea, precum şi cu un altar impresionant. Merită!

Sigur că odată ajunşi aici, o abatere prin bazarul ce se află în clădirea Sukiennice. Găsiţi amintiri autentice cum ar fi un dram de chihlimbar. Nici nu prea aveţi cum să o rataţi, căci această clădire minunată e fix în centrul vechi, cel declarat monument Unesco.

Cracovia văzut de sus

Neobişnuit, dar extrem de plăcut e cartierul evreiesc sau ce-a mai rămas din el. Istoria Cracoviei e bogată şi dacă n-aţi ajuns acolo, barem Lista lui Schindler se poate viziona sau citi. Cartierul evreiesc a păstrat totuşi un aer aparte, diferit de cel polonez. E ca şi cum ar fi o părticică de Israel aruncată în mijlocul oraşului. O plimbare prin Kazimierz sau până la fabrica lui Oscar Schindler oferă o cu totul altă perspectivă asupra oraşului.

Culinar vorbind, Cracovia e ofertantă. Nu prea ştii ce comanzi, dar poţi încerca orice tradiţional. Au acelaşi borş ucrainean cu sfeclă roşie şi găluşte umplute cu tot soiul de chestii, de la ciuperci, carne, brânză până la prune. Nu se poate să nu asezonaţi toate acestea cu o tatanka zdravănă, adică vodka cu suc de mereau . Polonia e una din tările în care femeile beau tărie cot la cot cu bărbaţii, fără jenă, natural şi sănătos.

Nu poţi pleca parcă din Cracovia, fără o fugă la Auschwitz. E un fel de călătorie în durere, o călătorie ce invită la introspecţie şi la empatie. E un anumit tip de călătorie prin care personal cred că ar trebui să trecem toţi. E un ceva care se schimbă în noi şi ne face parcă mai buni prin simplul motiv că am păşit pragul acelui lagăr oribil. E o istorie încă vie şi încă sângerândă. Aşteptaţi-vă să plecaţi de acolo cu sufletul gol, aşa ca după o înmormântare. E un fel de doliu universal sentimentul care te pătrunde şi la care nu poţi să rămâi rece.

În doar o singură zi, atât am văzut. E mult, e puţin? Judecaţi şi voi. E o trebuinţă să revin, aşa mai pe îndelete, la pas de slow traveler.