Istoria mall-urilor a pornit de la Paris cu magazinul Dufayel

Cine şi-ar mai putea imagina un oraş mare fără mall? Deşi uneori ne place să descoperim în călătorii magazine mici, afaceri de familie, designeri la început de drum de la care să cumpărăm lucruri unicate şi făcute cu migală, de multe ori chiar de către mâinile designerilor, trebuie să recunoaştem cu toţii că, cel puţin până acum câţiva ani când marile brand-uri au început să vină şi la noi, era o plăcere deosebită să cutreierăm mall-urile de peste graniţe. Unele mai mari, altele mai mici, unele în clădiri istorice, altele în clădiri abia ridicate, toate au un aer aparte şi în toate ne place să petrecem câteva ore bune pentru a pleca acasă nu doar cu un bagaj de cunoştinţe despre locul vizitat, ci şi cu un bagaj la propriu de haine, cadouri, suveniruri.

Toată lumea crede că primul mall din lume a fost ridicat la Edina, în Minnesota, cu 70 de ani în urmă. Cum a avut un mare succes, americanii au început să deschidă din ce în ce mai multe, astfel că în 1946 Statele Unite ale Americii aveau opt astfel de unităţi, iar numărul lor depăşeşte în prezente 40.000 în SUA. Imens, da. Ceea ce puţini ştiu este însă faptul că nu americanii au inventat mall-ul, ci francezii, doar că nu i se spunea mall şi, ce-i drept, era mult mai frumos şi mai cu dichis decât definiţia de astăzi a centrelor comerciale “cu de toate”.

În anul 1856, s-a deschis Le Grand Magasin des Nouveautés, în Paris, iar în 1888 proprietarul acestuia a decedat, locul fiind cumpărat de Georges Dufayel care avea planuri mari şi care a redenumit centrul comercial în Grands Magasins Dufayel. Dufayel a reinventat comerţul din acea vreme şi a oferit oamenilor posibilitatea de a-şi cumpăra toate lucrurile de care au nevoie dintr-un singur loc, ba chiar şi posibilitatea de a avea un catalog cu produsele pentru a le fi mai uşor să descopere ceea ce se găseşte în centru.

În plus, tot Dufayel este cel care oferea cupoane la acea vreme, pe care oamenii le puteau folosi pentru a beneficia de reduceri la cumpărături. Ideile erau cu adevărat revoluţionare pentru timpul lor, iar succesul pe măsura lor. Mai mult decât atât, cum Dufayel venea dintr-o familie săracă, s-a gândit să ofere francezilor de rând posibilitatea de a cumpăra lucruri cu ajutorul unui împrumut. Cât de cunoscut vă sună, nu? 300 de oameni erau angajaţii omului de afaceri pentru a colecta banii de la oameni. Îmbrăcaţi în uniforme distinctive, erau cunoscuţi în tot Parisul, se spune chiar că Victor Hugo a lucrat o perioadă pentru Dufayel pe post de colector de datorii.

Aşa arătau uniformele colectorilor de credite

Oamenii erau aşteptaţi nu doar cu magazine, ci şi cu un decor impresionant. Fotografii vechi arată candelabre imense de cristal care atârnă din tavan şi a căror lumină se reflectă în nenumăratele oglinzi din interior. Locul era decorat cu peste 200 de statui, nenumărate picturi, iar din interior oamenii se puteau bucura de un tavan central din sticlă.

Interiorul Galeriilor Dufayel cu impresionante candelabre

De departe însă, punctul de atracţie al oricărui vizitator era de fapt scara interioară de o frumuseţe care şi acum, la atâţia ani distanţă, impresionează pe oricine.

Scara interioară care asigura accesul către sala de teatru

Demn de menţionat este faptul că în galerii nu erau simple magazine şi atât. Dacă mall-urile de astăzi au cinematografe şi săli de jocuri, unitatea comercială de atunci gâzduia o sală de teatru unde deseori orchestre veneau să-i încânte pe vizitatori.

Sala de teatru, unde se ţineau spectacole

În 1916, Georges Dufayel a decedat şi odată cu el s-a stins şi măreţia galeriilor care i-au purtat numele, întrucât moştenitorii lui au lăsat să se piardă în timp frumuseţea locului şi, desigur, afacerea.

Surse foto: bonjourparis.com şi jeditoo.com.