Ce obiective turistice inedite vedem în Berlin

Fiind la mijlocul săptămânii ştim că este vorba despre vizitat din nou, dar de această dată vom face ceva diferit. Vă aduc aminte că ieri am vizitat cele mai importante obiective turistice din Berlin, dar astăzi vom schimba o leacă tiparul şi vom trece la obiectivele inedite. Când mă refer la atracţii inedite mă refer la acele spot-uri de interes pentru vizitatori de care nu toată lumea ştie. Vă puteţi gândi că plimbarea pe care o facem astăzi nu este una prea obişnuită deoarece veţi cunoaşte lucruri necunoscute despre atracţii bine păzite de misterul turistic al Berlinului. Vă aduc aminte de asemenea de luni că v-am dat câteva ponturi, utile cred eu, despre cum să ajungeţi aici, ce rute să adoptaţi ori cum să vă găsiţi cea mai bună cazare. Toate acestea le puteţi reciti în materialul de luni cel care face referire la city break-ul în Berlin, vacanţă germană. Ca orice alt oraş cu potenţial turistic foarte ridicat Berlinul vine dotat cu o suită de locuri speciale pline de istorie şi care vă va schimba percepţia asupra acestui oraş.

Şi dacă tot vă spuneam despre partea istorică a lucrurilor turistice de aici trebuie precizat că o mare parte din obiectivele ”ascunse” din acest oraş sunt legate de cel de-al Doilea Război Mondial cu istorioare interesante şi poveşti incredibile pe care sunt sigur că nu le ştiaţi. Primul obiectiv inedit pe care îl vom vedea este poate punctul preferat de mine din lista care urmează. Astfel să începem cu:

1. Muzeul Gestapo şi SS din Berlin (Topographie des Terrors)

Muzeul Gestapo şi SS din Berlin este o clădire ”temută” în Berlin şi am folosit ghilimelele pentru că în acest loc au avut loc lucruri oribile în cel de-al Doilea Război Mondial. În locul în care se află acum muzeul au fost amplasate în trecut clădiri care în timpul regimului nazist, între 1933 şi 1945 au avut sediul Gestapo şi SS, instrumentele principale ale represiunii în timpul erei naziste. Clădirile care gazduiau sediul Gestapo şi SS au fost în mare parte distruse de bombardamentele aliaţilor la începutul anului 1945, iar ruinele au fost demolate după război. Graniţa dintre zonele americane şi sovietice de ocupaţie, din Berlin, erau de-a lungul străzii Prinz-Albrecht-Strasse, astfel încât strada devenise o graniţă fortificată, străbătută de Zidului Berlinului în partea de sud a străzii.

Primele expoziţii ale muzeului au avut loc în 1987, ca parte din aniversarea a 750 de existenţă a Berlinului. Pivniţa de la sediul Gestapoului este locul în care mulţi deţinuţi politici au fost torturaţi şi executaţi. Aici au fost găsite şi excavate resturi umane din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care atestă acest lucru. Locul a fost transformat într-un memorial şi apoi muzeu în aer liber. Totuşi obiectvele expuse aici sunt protejate de elementele din sticlă, astfel încât să poată fi vizibile tuturor celor care vizitează acest muzeu.

2. Închisoarea Hohenschoenhausen (Gedenkstätte Berlin-Hohenschönhausen)

Închisoarea memorială de la Berlin,Hohenschönhausen este un muzeu memorial care se află în nord-estul districtul Lichtenberg, în diviziunea Alt-Hohenschönhausen, o parte a fostului târg Hohenschönhausen. Aceasta a fost deschisă în 1994 pe locul în care a funcţionat închisoare principală a fostului regim est-german de stat din Ministerul de Securitate German. Spre deosebire de multe alte instituţii guvernamentale şi instituţiile militare ale Germania de Est, Hohenschönhausen nu a fost luată cu asalt de manifestanţi după căderea Zidului Berlinului, permiţând astfel autorităţilor din penitenciar de a distruge dovezi ale crimelor care au avut loc în această închisoare.

Tocmai din această cauză, nu se ştiu foarte multe detalii legate de funcţionarea acestei închisorii. Singurele dovezi ale atrocităţilor produse aici provin în principal de la mărturii şi documente provenite de la instituţii din Germania de Est.



Unul dintre coridoarele închisorii Hohenschoenhausen

Închisoarea memorială Hohenschönhausen a fost fondată la începutul anilor 1990 de către foşti deţinuţi. Închisoare a fost listată drept monument istoric în 1992 şi şi-a deschis porţile vizitatorilor pentru prima dată în 1994. Fundaţia care stă în spatele muzeului de aici este finanţată în mod egal atât de Guvernul Federal german cât şi de autorităţile locale din Berlin.

Fundaţia a fost initial condusă de Gabriele Camphausen, apoi de Mechthild Günther, care a fost director provizoriu, până în septembrie 2000. Hubertus Knabe a fost atunci director executiv. Închisoarea este deschisă pe tot parcursul anului, cu excursii orare între orele 11:00 şi 15:00. Aici există ghizi de limbă engleză care fac excursii o dată pe zi, la 14:30. Vizitatorii pot intra aici în grupuri numai, taxele de intrare variază de la 1 la 5 euro.

3. Memorialul Holocaust din Berlin (Holocaust-Mahnmal)

Memorialul Holocaust, cunoscut mai bine în Berlin sub titulatura de memorial al evreilor ucişi din Europa este un monument, evident, dedicat victimele evreieşti ale Holocaustului, care a fost proiectat de Peter Eisenman şi inginerul Buro Happold. Acesta se întinde pe o suprafaţă de 19.000 de metri patrati şi este un spaţiu acoperit cu dale de beton aranjate într-un model de grilă pe un teren in panta. Dalele au o lăţime de 2.38 metri, lungime de 0,95 metri şi variază la înălţime de între 0.2 şi 4.8 metri.

Potrivit textului semnat de proiectantul Eisenman, dalele sunt concepute pentru a produce o atmosferă de nelinişte, confuzie, iar sculptura întreagă îşi propune să reprezinte un sistem care a pierdut legătura cu raţiunea umană. O porţiune subterană denumită “Locul de Informaţii” are înscrise numele tuturor victimelor Holocaustului, informaţii obţinute de la Muzeul Yad Vashem din Israel.

Construcţia acestui memorial a început la 1 aprilie 2003 şi a fost finalizată la 15 decembrie 2004. Acesta a fost inaugurat la 10 mai 2005, la şaizeci de ani după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind şi a deschis publicului, două zile mai târziu. Memorialul se aflăla sud de Poarta Brandenburg, în cartierul Friedrichstadt. Costul construcţiei a fost de aproximativ 25 de milioane de euro.

4. Galeria de Est a Berlinului (Est Side Gallery)

Galeria de Est a Berlinului este un sit memorial internaţional pentru libertate pe o secţiunea 1.3 km lungime a Zidului Berlinului situată în apropiere de centrul Berlinului pe strada Mühlenstraße în Friedrichshain-Kreuzberg. Galeria este ”instalată” în aer liber şi cuprinde 105 de tablouri realizate de artişti din toată lumea, pictate în anul 1990 pe partea de est a Zidului Berlinului. Obiectivul a fost fondat în urma fuziunii cu succes a două asociaţii de artişti, VBK şi BBK. Membrii fondatori sunt Bodo Sperling, Barbara Aschanta Greul, Kubitzki Jörg Monti şi David Monti.



O mică porţiune din Galeria de Est a Berlinului

Este una dintre cele mai întinse galerii in aer liber din lume. Picturi de ale lui Jürgen Grosse alias INDIANO, Vrubel Dimitri, Santoni Siegfrid, Bodo Sperling, Alavi Kasra, Kani Alavi, Jim Avignon, Thierry Noir, Ingeborg Blumenthal, Ignasi Blanch Gisbert I, Prisu Kim, Hervé VR Morlay şi alţii au fost adăugate cu timpul la colecţia galeriei. Picturile de aici fac un fel de documentare a timpul şi a schimbărilor în lume, exprimând euforie şi mari speranţe pentru un viitor mai bun şi gratuit pentru toţi oamenii din lume. În iulie 2006, pentru a facilita accesul la raului Spree o mică secţiune de 40 de metri a galeriei a fost mutată spre vest, paralelă acum poziţiei iniţiale. Două treimi din picturile de aici sunt grav afectate de eroziune, graffiti, şi vandalism. O treime a fost restaurată de către o organizaţie non-profit, care a început activitatea în anul 2000. Obiectivul acestei organizaţii este de restaurare şi conservare a tuturor picturilor. Restaurarea completă, în special a secţiunilor centrale, a fost ulterior programată pentru anul 2008, dar lucrările au început în mai 2009.
5. Buncărul Sammlung Boros (Reichsbahnbunker)

Buncărul Sammlung Boros este un fost adăpost anti-aerian construit după planurile arhitectului Karl Bonatz. A fost construit în 1943 de către Germania nazistă ca adăpost pentru 3000 de persoane. Clădirea este pătrată şi are o suprafaţă de 1000 de metri pătraţi şi este înaltă de 18 de metri. Zidurile sale sunt de până la doi metri grosime, aici existând 120 de camere pe cinci etaje.

În mai 1945, Armata Roşie a luat clădirea şi a transformat-o într-un lagăr de prizonieri de război. Din 1949, aceasta a fost folosită pentru a stoca diverse mărfuri, iar din 1957 a adăpostit fructe uscate si tropicale. În vara anului 1992, a fost transformat într-un club de hardcore techno. O istorie destul de colorată până acum nu credeţi? Dar povestea clădirii nu se termină aici. În 2001, investitorul imobiliar Nippon Development Corporation GmbH a cumparat cladirea de la guvern. În 2002, a fost locul de desfăşurare a festivalului de artă de la Berlin numit “InsideOut”.



Buncărul Sammlung Boros din Berlin

Christian Boros a achiziţionat apoi acest buncăr pentru colecţia sa privată de artă contemporană în 2003. Ulterior, proprietarul a cerut arhitectilor, Jens Casper şi Petra Petersson, să transforme clădirea într-un spaţiu de 32000 de metri patrati într-un spaţiu de expoziţie.

Construcţiile au continuat aici, fiind ridicat pereţi de sticlă sub forma unui penthouse pe acoperiş. Lucrările de renovare au fost terminate în 2007. Prima expozitie permanentă a fost deschisă în 2008. Aici puteţi vedea sculpturi, instalaţii, precum şi lucrări uşoare şi unele chiar de performanţă. Printre alţii, Olafur Eliasson, Elmgreen şi Dragset, Robert Kusmirowski, Sarah Lucas, Tobias Rehberger, Anselm Reyle, Monika Sosnowska, Santiago Sierra, şi Rirkrit Tiravanija sunt artiştii care au lucrări aici.

6. Centrul Classic Coach (Classic Coach House)

Este un centru de expoziţie care include motociclete şi automobile, specializat în Sectorul maşinilor de epocă clasice. Ca rezultat al cercetării ştiinţifice la Şcoala de Afaceri Europene, vizavi de diverse concepte de construcţie a automobilelor, în 2000 încep să apară primele idei pentru construirea unui asemenea centru. Martin Halder şi echipa sa au dezvoltat ideile de concept. La Berlin, a fost găsită o clădire adecvată, precum si investitorii care au fost dispuşi să pună în aplicare proiectul. Deschidere centrului de la Berlin a avut loc în mai 2003. După aceea, un alt proiect a fost realizat în Duesseldorf, pentru a continua ideea unor asemenea centre bineînţeles cu ajutorul experienţei de la Berlin. Puteţi vedea la centrul din Berlin o groază de maşini superbe păstrate în condiţii foarte bune, asta dacă sunteţi pasionaţi ai autovehiculelor.

7. The Wall Museum Est Side Gallery

In anul 2016 a fost deschis muzeul zidului Berlinului la Est Side Gallery. Ofera o expozitie multimedia unica despre istoria zidului Berlinului atat pentru berlinezi cat si pentru vizitatorii Berlinului. Este primul si singurul muzeu al zidului cu explicatii concrete despre istoria zidului Berlinului. De la inceputurile pana la separarea oamenilor, opresiunea si soarta tuturor victimelor zidului, dezvoltarea si procesul de cadere al zidului, puternic iluminat cu marturii contemporane. Cu declaratii originale ale lui Mihail Gorbaciov, Miklos Nemeth si altii.

Apăsăm acum butonul de ”Pause” şi ne odihim pentru că am văzut destule, însă mâine plecăm din nou la drum. Ne vom axa joia, ca de obicei, mai mult pe învăţat din punct de vedere gastronomic. Vom vorbi despre ce obiceiuri culinare au cei din Berlin. Pe mâine!

Care este obiectivul vostru turistic inedit preferat?

Surse foto: dalbera/ Flickr.com, michael.berlin/ Flickr.com, RiccardoCecchi/ Flickr.com şi wikipedia.org

Resurse: tripadvisor.com şi visitberlin.de