Călătoriile solo: între antrenament pentru spirit şi nebunie asumată

Calătoriile solo sau antrenamentul pentru spirit în pasiunea pentru a călători

Astăzi facem cunoştinţă cu Simona Oprea şi cu planurile ei ambiţioase de a lua lumea în piept.

Pasionată de călătorii şi city break-uri Simona ne va povesti astăzi de ce a luat o decizie foarte importantă în viaţa ei. Ce decizie? Păi solo travelling-ul, sau călătoriile pe cont propriu. Să o ascultăm!

Sunt doi ani de cand m-am gândit prima oară la o plecare în Thailanda. A durat ceva până am pus roţile în mişcare, dar acum îmi dau seama că sunt surprinsă de mine, că într-o lună îmi voi vedea, în sfârşit, două dorinţe împlinite: vizitarea Thailandei şi acceptarea provocării autoimpuse de a călători singură. Când am luat în considerare o călătorie în Thailanda dedicată fotografiei şi aventurii, nu m-am gândit la momentul acela că voi pleca singură. Dar, câteva vacanţe mai târziu, am realizat că îmi doream din ce în ce mai tare să plec pe cont propriu, în termenii mei, să găsesc şi să-mi acord timp pentru mine.

De fiecare dată când am plecat în vacanţe împreună cu apropiaţi m-am străduit ca fiecare clipă să conteze, să rămână amprentată în inimile noastre, să se constituie cu adevărat în experienţe de viaţă împărtăşite la intensitate maximă. Dar trebuie să ne recunoaştem un lucru. Nu ai mereu ocazia de a face ce vrei, când vrei şi te găseşti într-o stare constantă de compromis, pe care nici măcar nu o realizezi sau, atunci când o realizezi, te frustrează dintr-o dată. Nimeni nu vrea să se plictisească în timp ce mă aşteaptă pe mine timp de o oră să fac fotografia perfectă în faţa unei clădiri, aparent banală pentru mulţi. Este adevărat că uneori fix aceste situaţii înseamnă în sine clipe speciale pentru că rezultatul aşteptării merită împărtăşit. Din pacate, numai ocazional ai această senzaţie pozitivă şi cel mai des renunţi la aceste momente pentru a nu alimenta discuţii în grup şi întreruperi de ritm.

Când călătoresc cu cineva de acasă, totul pare şi este confortabil, amândoi călătorim într-o stare de familiaritate, o bulă care ne conferă siguranţă şi, tot ceea ce facem, facem împreună. Brusc, vreau acum să experimentez şi necunoscutul, nefamiliaritatea, să îmi cultiv încrederea în mine şi în ceilalţi.

Nu am fost niciodată o peroană solitară sau orientată către meditaţie, autocunoaştere. Chiar îmi face plăcere să mă înconjor de apropiaţi, dar oricât de mult îmi place această confortabilă apropiere şi cunoştere, îmi dau seama că îmi doresc să descopăr noi jucători în joc interuman, să generez noi idei sau să atrag noi experienţe.

Probabil îmi place să mă identific cu situaţii care sunt în afara zonei în care mă simt confortabilă, intenţia mea fiind de a interacţiona cu personalităţi interesante, care să mă determine să accept noi promovări, să mă descopăr dar şi reinventez de fiecare dată.

Călătoriile solo sunt un mod de viaţă, de autocunoaştere şi cunoaştere a lumii - Simona Oprea

Nu îmi pare că mă condamn la o călătorie plină de singurătate şi solitudine, ştiu că nu voi fi singură pentru prea mult timp. Înseamnă că plec singură şi sunt pregătită să înfrunt momente ciudate sau goale sau prea pline de frumuşeţe şi însemnătate. Ştiu că voi avea clipe pe care mi-ar plăcea să le împărtăşesc cu cineva apropiat, exact acel moment, exact acel sentiment, exact acel apus de soare, exact acel zâmbet de împlinire.

Dar sunt conştientă că toate, cu bune şi rele, fac parte din procesul de învăţare, de cunoaştere, de răsfăţ şi îmbogăţire a propriului sine. Călătoriile solo sunt un mod de viaţă, de autocunoaştere şi cunoaştere a lumii, pe care din ce în ce mai mulţi oameni le aleg fie ca soluţii viabile de a ieşi dintr-un impas emoţional, fie de a-şi amâna maturizarea şi responsabilităţile, fie pentru a cunoaşte oportunităţi noi personale şi profesionale sau de a-şi antrena spiritul. Pentru mine, motivul este câte puţin din cele de mai sus. Este amuzant acum când sunt întrebată “Singură? Chiar pleci singură, adică de una singură? Nu ţi-e frică? Vai, nu aş putea pleca niciodată undeva singur/ă…”. Prietenii mei cred că nu sunt speriată. De fapt, sunt speriată. E prima mea experienţă de genul acesta, dar nu sunt speriată în adevăratul sens al cuvântului. E mai mult un sentiment de responsabilitate foarte mare faţă de mine, dar şi faţă de cei care rămân acasă şi îşi pun grija şi încrederea în mine.

Sunt conştientă de riscuri, de motivele care i-ar influenţa pe mulţi să nu facă această alegere, dar mă simt în largul meu şi fericită de fiecare dată când îmi aduc aminte de ce plec singură, mă alimentez cu încredere fix din motivele pentru care am ales să îmi fiu propriul meu sfătuitor, propriul meu ghid şi propriul meu companion.

Scopul alegerii unei călătorii solo este de a ma dezvolta personal şi de a experimenta viaţa prin acceptarea şi găsirea diferitelor misiuni, încercând să-mi învăt şi dezvolt instinctul. Blogul meu îmi urmăreşte filosofia personală “LLL Philosophy”, un îndemn de a învăţa să trăim cu adevărat, să ieşim din zona de confort şi să încercăm să fim proprii noştri eroi. Greşelile, deciziile proaste sau momentele ciudate să fie numai ale noastre de a le înfrunta, aşa cum şi victoriile, ambiţiile, descoperirile, sunt numai ale noastre de a le gusta.